Și vine-o zi când vezi că numai praf e
Ce-a fiert în fraze, ce-a zvâcnit în verbe
Și că și frunți și-nțelepciuni și jerbe
Sunt numai biete hârburi de carafe.
Cum de-am crezut c-o taină încă fierbe,
Sub scrumul grămădit în cenotafe?
Ca o cunună moartă de garoafe,
Cad de pe tâmple lumile superbe.
Tiptil, ca să n-o simtă grămăticul,
Zădărnicia vine să ne prade,
Triumfă în arcade mari Nimicul,.
Se fac nimic triumfuri și arcade –
Și-n timp ce deznădejdea-și coace spicul,
Un ghimpe crește și-un luceafăr cade.
Sensul versurilor
Piesa descrie deziluzia și constatarea că tot ceea ce considerăm important se reduce la nimic în timp. E o meditație asupra efemerității vieții și a inevitabilității morții, unde triumfurile și înțelepciunea devin simple amintiri.