Doar tu îmi trebuiești, doar tu! – repete
Acestea inima-mi de-a pururi, pe-ndelete.
Dorințe ce zi și noapte-mi dau târcoale –
sunt calpe toate, până-n sâmburi goale.
Cum noaptea ascunde-n întunericul din sine
nestävilita ei cerință de lumină –
chiar astfel din adâncul meu, din mine,
răsună cântecul:
„De tine am nevoie, doar de tine!”
Și cum furtuna-și vrea sfârșitul în tăcere,
chiar când tăcerea o lovește cu putere –
revolta mea lovește-n dragostea de tine,
și totuși strigă:
Pe tine doar te vrea, pe tine!
Sensul versurilor
Piesa exprimă o nevoie profundă și exclusivă pentru o singură persoană. Vorbitorul simte că toate celelalte dorințe sunt lipsite de valoare în comparație cu această nevoie, iar dragostea pentru acea persoană este atât de puternică încât chiar și revolta se transformă într-o chemare disperată.