Parfumul strigă înăuntru bobocului:
”Vai! Ziua asfințește, prețioasa zi de primăvară,
și eu sunt închis în potir! ”
Copile, nu-ți pierde curajul!
Cătușele tale se vor rupe în bucăți,
bobocul va înflori și primăvara va dăinui
și atunci, tu vei muri în belșugul vieții.
Parfumul se zbuciumă și tremură înăuntrul bobocului, strigând:
”Vai! ceasurile trec și eu încă nu știu nici încotro merg, nici ce caut! ”
Copile nu-ți pierde curajul!
Vântul de primăvară ți-a ascultat dorința și
ziua nu va apune fără să-ți împlinești viața.
Viitorul îi pare întunecat și parfumul strigă deznădăjduit:
”Vai! Din vina cui e viața mea atât de fără rost? ”
”Cine poate să-mi spună, de ce sunt în afund? ”
Copile, nu-ți pierde curajul!
Se apropie dimineața desăvârșirii,
când vei amesteca viața ta cu toată viața
și vei cunoaște, în sfârșit, menirea ta.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre transformare și curajul de a înfrunta incertitudinea. Metafora parfumului închis într-un boboc ilustrează potențialul neexploatat și teama de necunoscut, dar încurajează la perseverență pentru a-și descoperi menirea.