Când oboseala drumului și setea zilei înăbușitoare apasă asupra-mi,
când ceasurile tainice ale amurgului aruncă umbre peste viața mea,
atunci, prietene, nu-ți cerșesc numai glasul, ci și atingerea ta.
În inima mea sălășluiește o teamă pentru multele bogății pe care nu ți le-am adus.
Întinde-ți mâna prin noapte, s-o prind și s-o umplu și s-o țin;
să-i simt apăsarea, în largul fără de margini al singurătății mele.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de singurătate și oboseală, căutând alinare și conexiune într-o relație de prietenie. Vorbitorul își exprimă teama de a nu fi oferit suficient celuilalt, căutând o atingere ca simbol al sprijinului și al prezenței.