30.
Un zâmbet șiret se revarsă peste ceruri,
în ceasul când ai îmbrăcat inima mea în zdrențe
și ai trimis-o pe drumuri să cerșească.
Ea merse din ușă în ușă
și de atâtea ori, când talerul ei era aproape plin,
fu prădată.
La capătul zilei anevoioase ea ajunse la poarta palatului tău
și-ți întinse jalnicul ei taler;
și tu ai venit și luând-o de mână ai așezat-o
lângă tine pe tronul tău.
Sensul versurilor
Piesa descrie o inimă rănită și umilită, trimisă să cerșească iubire. După suferințe repetate, aceasta ajunge la cel care a provocat durerea, dar este primită cu brațele deschise, sugerând o acceptare paradoxală a suferinței.