Țipam „tiba”-n Țiglari,
Ți-e cald cu dinții-n carne.
Îți bate-n planetar, țigane, da-ți-i banii, da?
Nu-i numa’ (diri-dari-da) și calitate de aplicat,
mai am de calibrat un cap și-un ego de invalidat, mânca-mi-ai!
despre asta-i muzica mea.
Și nu-ți zic c-am iar,
teama aia de iad, ca doamna Damian dar..
În farfuria mea atâtea linguri câte carduri,
de-aia acum o scot la teatru acum din banii de psihiatru.
Aia e!
era bitang când a ales c-aia-i el.
Nu-s ca ieri,
de-aia iert, cât timp mai am aer.
F**u-i mama ei..
la necaz – magnet.
Aleg să am de-ales,
să nu mai văd un amanet
ca înnebunesc.
Sibiu’ mă știe, mă schițează din cap.
Și la câte am făcut pe aici pot candida ca primar.
(what?!)
Eu sunt chemat și la biserică
și la colindat
și când gagica-ta joacă la bluf
și la-ndoit praf.
i’m sorry fra..
punct ochit, punct lovit.
Canonic, am ochii lu’ Loki
și I love it!
(da nu-i bine)
am momit copii pentr-un ou kinder profit,
(yaak)
copii ce furau bani să nu-i trimită după coniac!.
Goliat de zi cu zi,
când eram mic, mon amie…
Actual un nimeni, dar mai iscusit și limpezit.
O fi interzis ce zic?
Auf wiedersehen, c-o simt!
Și după cine am plâns,
am plâns cu lacrimi de Vișine.
-.
Când îmi dai play ține cont că nu-ți ajung urechile
Eu nu-s de ascultat
Mai mult de rezonat
Și fiecare piesă-i viața mea-ntr-un rezumat
Fie că zic de ce am pișat
De ce mi-am asumat
Sau de ce ceasuri mi-au sunat
Undeva prin ’93 am început să dau din coadă
Și de atunci pe unde o târâi doar prăpăd și proști grămadă
Vrei să vorbim să de sag, nu e nimic în degasa
Ce am învățat de mic e dar din dar se face șpagă
M-am prins de prin a 5a, să fie-n cinstea lor
Norocu’ meu de om e o furnică într-un pom de ghinion
Când întrebarea-i după moarte unde vom
Nici Țiriac n-avea pilot, mintea mea n-avea pilon
Cât despre Babilon de la un punct e papion
O căruță de păcate nu se simte-n canion
Carry on
Iadu-i un hotel cu cam 1000 de etaje
Și încă n-am găsit pe nimeni să se ocupe de bagaje
Scuze de deranj e,
Felu’ meu de a gândi care mereu îmi f**e șanse
Și dacă o gândești ca mine iese fum ca din pistol cu capse
Ia-l cu tine-n magazin să vezi ce dă lumea din case
Super simplu super classic
Cuvântu’ tău un zmeu care legat de vânt e fazic
În general evaziv,
Da’ n general răspunsul poate fi la fel de groaznic
Mai scapă câte un gaz mic
Și eu m-aprind de la nimic de când mergeam pe maxi taxi
Sensul versurilor
Piesa este o critică acidă a societății și a valorilor acesteia, prezentată printr-o perspectivă personală și frustrată. Artistul își expune viziunea asupra realității, folosind un limbaj direct și metafore puternice.