R. A. C. L. A. – Canalu’ Lui Neluțu

Nenea Neluțu e un copil ratat al vieții noastre crude,
n-are frați, n-are surori, n-are părinți, n-are nici rude,
întrebat de ce nu stă la casa de copii răspunde:
abuabiahuadiahuasia unde?
Stau aici la gară, prin beciuri și canale goale, înhăitat
c-o gașcă de copii care nu au nici toale, nici basmale,
ziua ciordesc coale, poale de prin hale, apoi dau din
foale la nasoalele, tentația n-are. E de jale, e de jale,
cel mai rău e atunci când plouă, capacu’ se cimentează,
el își dă cu Tesla9, că rămâne-nhis în beznă, iar rămâne
o zi sau două fără apă, fără hrană, ajunge-n spitalu’ 9,
când visează aurolac, stă și vede vârcolac, roșu ca un rac,
gras ca un sac cu pantof de lac, se cațără-n copac, de
unde se aruncă-n cap, Neluțu trebuie salvat, aruncați
un colac. E de jale, e de jale, cel mai rău când se
trezește după aurolac, îi ia o zi până se dumirește că-și
dorește o păpușică mică de la o gagică, n-are bani nici de
mâncare, încinge onanie mică. E un ratat, un ratat, unu’
printre atâția alții care bântuie pe străzi, pe-o apă
din malu’ balții, dacă-i dai un pumn în față nu zice nici pis,
cum te-ntorci cu spatele, cu șisu’ te-a ucis.

REF: Neluțu, ce privire rece ai, nu te satură de fel nici 100 de parai.
Neluțu, de ce-ți ții privirea-n jos, tot nu-i pasă nimănui c-ai ajuns un zdrențăros.
Neluțu, nu priza aurolac, nu-ți faci iluzii că-ți pui grijile în sac.
Neluțu, înțeleg de ce-ai fost trist, locuiai într-un canal, viața asta te-a ucis.

Cic cic, cică-i mic și licențiat în mici găinării, mâna dreaptă a lu’ Neluțu’ în traficul cu copii, dar marea lui specialitate, degustatul de tării și care-i priește, pe aia o ciordește cât
ai clipi. Pe Popocu când îl vezi zici că nu are butare, este cel mai lat în spate, în bicepși e cel
mai tare, e gorila tribului, nu se ocupă cu șmangleala, n-are Dumnezeu când poate să dea o papana
și începi să plângi. Când îl vezi pe Alibidub cocoșat și fericit, are capu’ cât o nucă, e pe post de
mesager, aleargă ca o nălucă, are un nume de botez: Suca Suca Suca. Schilodului tribului i se spune
Fluoare, are doar un ochi și nu are picioare, strigă, stă la mila prin metrou, țipă că-l doare tare,
agațat de bare, scoate vreo 10 mii are, totuși e de jale, e de jale, dacă-i vezi cum arată și jegoși
și zdrențăroși, asta le-a fost soarta dată, nu încearcă să gândească cum ar fi dacă iarna ar purta ca
toți copiii o micuță ciapi ciapi, în timp ceea va’ încearcă-ncearcă iar să iasă iasă-n față, îți
îngheață sângele, vine, trece șchiopu-n față, toți îngheață într-o viață, cum să strângi din dinți
dacă stai cu ei, înveți mai bine cum să minți.
mai bine asculți
la cei care dau din gât (?)
cei apărători desculți
???????????????????

n-are de-a face cu trasul de p***, de mână, de limbă
într-una (?) trage să vă bage, să vă relege
faradelege (?) … canalu’ lu’ Neluțu

rimele noastre care vă arată o viață furată
de când cum am apărut..
și toc toc la ușă, și repede mama întreabă cine-i acolo?
Nea Neluțu!
Nea Neluțu!
las-o baltă pe toată, repede pe toată
iată profilată o neagră (?) singură mascată șoptește
mama, mi-e frică
și m-am retras acasă

dar numără pan’ la 3
dar lasă-mă te rog te rog..

olog îmi pare care stă pe trotuar la soare
și se pare că înălțimea e mare..
care zbieră în disperare că plouă și (?) protestează
canalu’ lu’ Neluțu iar se cimentează