R. A. C. L. A. – Câmp de Război

Așa am fost crescut să lupt, să merit orice lucru am vrut
Oricât de sus ținteam o voce-mi spunea: vezi c-ai putut
Cu fiecare treaptă urcată pe o hartă aproape ștearsă
Într-o casă cam retrasă, pe o stradă frumoasă
Timpul curge-n aval, pe val din trei biblioteci
Lăsând eroi murind la ceas deșteptător când te ridici să pleci la școală
Fraternizând cu julituri și pete de cerneală
Mingi de 35, note de 5, destinație finală
[Cu fiecare pas mai departe mori un pic, treaba-i fatală]
Muzica mi-a dat peste cap orice alte planuri aveam
’95 taraba de la Fântâni dădeam „Rap-sodia”
Pe un coniac la Dunărea înainte de Rap Attack
Plan evident să las în urmă, lent, arpegiul pian, armonia
Solfegiul n-ajută când ai nevoie doar de glas, bro
O voce mai dă piept pe care atârnă un mare lanț gros
Cortegiul lasă-n spate trupe, DJi, emcees am zis „R. A. C. L. A. forever”
Da-ntre timp cam orice vers de pe șapte L. P. s-a prescris, aviz de non-reminder
Terenu’ ăsta minat ascunde multe morți în under
Sunt pasiuni și renunțări pe drumuri neîncepute
Lasă-le-n urmă, du-te…
Au trecut ani, nu m-am uitat înapoi
De multe ori trecutul este ca un câmp de război
Terenu’ ăsta minat ascunde multe morți în under
Au trecut ani, nu m-am uitat înapoi
De multe ori trecutul este ca un câmp de război
Terenu’ ăsta minat ascunde multe morți în under
Era un timp când orice tip în baggy mi-era frate
Și casete derulate se schimbau la Universitate
În școli dărăpănate, baluri de boboci, cântare
[Ba nu-njurați că vă aude doamna directoare]
Câțiva domni lansează label-uri cu oneroase țeluri
Clip dedus din redevențe, Betacam-uri grele vremuri
Zeci de clauze-n contracte, daune, saune, abureală
Dar am tras la rime-n continuare, sclavi în cală fără nicio fală
[Cu fiecare pas mai departe lași în spate o lume care îți era egală]
Muzica înseamnă să crești, să fii continuu mai bun
Stagnarea e regres când tot ce ai e timpul
E un proces evolutiv când scoți al doilea album
Dar îi dezamăgești pe cei care voiau să rămâi ca pe primul
În viață ai două variante, să-i mulțumești pe toți, iar asta știi că nu se poate
Sau ai putea să-ncerci să te mulțumești pe tine
Să te oprești puțin doar la final când simți că ce-ai făcut e bine
În lupta asta interioară pe mulți o să-i rănești și tot pe tine o să te doară
Aceiași oameni care la concerte au scandat
Numele tău întâmpinat cu degetul din mijloc ridicat
Erau ai tăi cândva și poate că nu te-au uitat
Lumina lasă-n urmă ce-i întunecat
Au trecut ani, nu m-am uitat înapoi
De multe ori trecutul este ca un câmp de război
Terenu’ ăsta minat ascunde multe morți în under
Au trecut ani, nu m-am uitat înapoi
De multe ori trecutul este ca un câmp de război
Terenu’ ăsta minat ascunde multe morți în under