Eu te cunosc doar pe interior
Ce vrei să-mi spui tu afară.
Nu înțeleg, vreau un ajutor
Nu vezi că asta ne omoară
Nu te vreau dacă nu ești tu
Nu te vreau dacă nu ești tu
Nu te vreau dacă nu ești tu
Nu, Nu Nu, nu.
Fac primii pași pe trotuar,
Pare un calvar
Să nu te mai țin de mână, țin mâna în buzunar.
E frig afară, caut un bar
Acasă numai pot să-mi beau cafeaua de când ai plecat
Și parcă ai luat tot
Ai luat buchetul de mirosuri dulci
Cu care m-ai obișnuit
Și ce frumos obișnuiai să mă seduci.
Ți-ai luat și ochii oceane adânci,
În care mă pierdeam
Cu ei știai să râzi, la fel de bine și să plângi.
Ai luat prințesa din oglindă
Pe care brațele astea dimineață tânjesc cu dragoste s-o cuprindă
Ai luat din suflet exact ce nu trebuia să se desprindă.
Acum cânt
Dar tu ai luat pe cine trebuia să simtă.
Eu te cunosc doar pe interior
Ce vrei să-mi spui tu afară.
Nu înțeleg, vreau un ajutor
Nu vezi că asta ne omoară
Nu te vreau dacă nu ești tu
Nu te vreau dacă nu ești tu
Nu, Nu Nu, nu.
Timpu’ trece ca un râu,
Curăță tot în cale,
Ce-ți lasă de știut sunt
Câteva esențiale.
Multe trec cum au venit,
Foarte repede se pare
Era să mă rătăcesc în joaca asta amețitoare
Azi e cald cu cer senin,
Mirosuri dulci
Uite că le simt și fără să aștept să mi le aduci
Mi-au rămas câteva-n minte
Mi te amintesc când beau,
Dar un lucru să ții minte
Să fii tu ca să te vreau.
Eu te cunosc doar pe interior
Ce vrei să-mi spui tu afară
Nu înțeleg vreau un ajutor
Nu vezi că asta ne omoară
Nu te vreau dacă nu ești tu
Nu te vreau dacă nu ești tu
Nu, Nu Nu, nu.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și regretul după o despărțire. Naratorul își amintește de momentele frumoase petrecute cu persoana iubită, dar și de golul lăsat de absența ei, subliniind ideea că nu mai poate fi cu cineva care nu este autentic.