Am zis, sus în vale,
Că-n viață multe-s pe dos,
Dar tre’ să-ți croiești o cale.
Am scris sus în vale,
Aflând că văile acestei lumi
Sunt înălțimi spirituale.
Poți să treci prin școli,
Să-mi dai lecții de știință,
Dar vorbele goale nasc în mine
O dorință de-al asculta pe cel
Ce e modelat de suferință.
Mintea mea a adunat gunoaie
Și le-a numit valori,
D-aia tre’ să dezvolt interior
Un interes pentru realități
Care eu din fire le ignor.
Generalități, idei construite ușor,
Cărămizi ce construiesc un suflet gol.
Profunzime, liniște, iubire, suflet, uimire.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre o călătorie spirituală și despre găsirea înălțimilor spirituale în locuri neașteptate. Ea explorează ideea că suferința poate fi un modelator și că valorile superficiale trebuie înlocuite cu profunzime, liniște și iubire.