Puiu Spiru – La Dobrogea

Când privesc departe-n zare, mă cuprinde-un dor,
Când văd păsări călătoare, tare-aş vrea să zbor,
Să trec munţii spre câmpie, să trec Dunărea,
Să văd balta argintie, ah, la Dobrogea!
Iese trenul pe sub munte ca un şarpe lung,
Taie râuri, muşcă punte, telegrafii fug,
Uite Dunărea în zare, uite salcia,
Ia un şuier de vapoare, ah, la Dobrogea!
Bate-un vânt rece din baltă, la Galaţi în port
Peste mal văd salcia-naltă, dar s-o ajung nu pot,
Colo-n vale se zăreşte şi o cherhana,
Ce-aş mânca un borş de peşte, ah, la Dobrogea!
Cu vaporul mai departe am pornit în jos,
Valurile fug speriate, fug prin fumul gros,
Trec şi malul, trec şi valul, mă tot uit mereu,
Să văd colo printre dealuri, ah, şi satul meu!
Stau de veghe ca pe gheaţă, pe coverta mea,
A intrat vaporu-n ceaţă, nu mai pot vedea,
Dar prin ceaţa fumurie parcă văd ceva,
Văd şi turnul la geamie, ah, la Isaccea!
Parcă mă şi văd acasă, râzi inima mea!
Inimioara mea sfioasă nu mai tremura,
C-o să sune-acum vaporu-n port la Isaccea
Şi-o să pun iarăşi piciorul, ah, la Dobrogea!