Psihotrop – Planetarium

Sunt dus cu Pluto
Sunt dus cu Pluto,
Ca Mickey Mouse plimbându-și câinele
Sunt dus cu…
Sunt dus cu Pluto, plutind cu pluta peste plutoniu
Vino să îmi ții companie sau măcar plutoniu’
Ca magma ta gata să-ți ardă casa ca sacrificiu
E un deliciu să te vadă apăsat ca pe butonul de panică
La costumul de anxietate, fața palidă, bronhiile neoxigenate
Toxicitate-n aer, am răspândit toate gazele
Stratul de ozon s-a rarefiat și acuma razele ultraviolete sunt violente
Și bronzează masele până când toți oamenii-s negri și nu distingi rasele
Pace mondială
Și mă pierd prin Univers, animal pe Ganymede, jupoi Terra de pe Jupiter
Trec la alt nivel după ce am suprimat nația că planeta asta nu m-a atras decât cu gravitația
Vibrația vanității îmi valorifică momentul
Și capturez mercurul în cel mai mare termometru
Apoi distrug Neptun doar ca să îi fur tridentul
Și fac pe nebunul, în Universul ăsta eu sunt centrul,
Dar cum poți fi centrul într-un spațiu fără margini?
Răspunsul se află în cuvinte nescrise pe pagini.
Cu geți, cu traci și cu alți strămoși de-ai noștri
Merg să agăț extraterestre și alte neveste de monștri
Femei de pe centura, aia de asteroizi,
Cu mușchiul emancipării umflat de la hipsteroizi
O aleg pe cea cu cei mai frumoși dinți dintre ele
Și pun stupi în cratere s-o duc în luna de miere
Apoi trec pe lângă Saturn care poartă inelele
Le crede așa prețioase, se poartă ca Gollum cu ele.
Mă enervează, iar egoul meu se pierde
Și îi chem pe frații Papuc care vin cu verighete
Îl satur pe Saturn, fac salturi pe-un meteorit
Și aduc elitismul în sat să-mi fac propriul satelit
Apropii zi și planete, le fac să schimbe tenul
Și Marte a roșit când a văzut-o pe Venus
Fac spânzurătoare din raze de soare să-mi alung ispita
De a izbi sferele între ele și de a orbi orbita
Pe planeta asta e atmosferă, nu-l chema pe Slug
Am vrut doar să îți arăt că sunt un MC universal
La propriu, da’ gata, acum îmi reiau calmul,
Revin cu picioarele pe Pământ și mâinile pe Uranus.