Nimeni nu-ți seamănă
Și totuși parcă toți seamănă rău
Ai credință în Dumnezeu
Dar care-i Dumnezeul tău?
Căzut în hău îți dorești iertat să fii
De ce le numești, de ce le numești
Păcate când toate-n parte îți sunt firești
Cine ești, cum te numești, de unde vii [mai știi?]
De când n-ai mai folosit la persoana I
Singular, verbu- „a fi”
Devii reticent la tot ce te-nconjoară
Cu lumea de afară, absent la vorbe de ocară
Ce din torent, imaginea devine clară
Te simți captiv fără motiv
Și te transformi-ncet în fiară, murdară
Îți iei? ce vrei să pară fără pată
Ești ca o tânără fată ce se vrea virgină
Dar în fiecare zi se lasă deflorată
Aflată-n impas credința alungă aproapele
Ai vrea să țipi dar nu ai glas
Totul e fals, hai uită-te
În jur și spune câți semeni îți seamănă
Începi să crezi că pentru asta ai nevoie De o planetă geamănă
Hai spune. cât semeni găsești pe lume
care să-ți semne pe bune
Fără să ai nevoie de un nume. ce se impune
hai spune câți semeni găsești pe lume
care să-ți semene pe bune
fără să ai nevoie de-un nume. ce se impune
Ești apolitic, dativ, critic, un pic anarhitic
Crezi că-n filmul tău joci cel mai împușcat artist
Ești scenarist, regizor și actor, iar figurează restu
Ne vezi stupefiat cum se trage până și-n pianist
La cât de sălbatic este textul
Nu trageți, toți se mai c***ă pe mine cu c***a
Îți trece prin minte des când vezi un dres
Ce acoperă moaca unui seaman de-al tău
Ce vrea să-ți facă rău, ascunși după măști
Îți înfige-n spate un cuțit
Și ai murit câte puțin înjunghiat în spate
Și ai trăit poate prea mult printre minciuni adevărate
Și ți-ai dorit mereu, și ai visat mereu ca un copil
Și ai fost mereu dezamăgit, mereu mințit, mereu umil
Acum te-ntrebi de ce mereu folosești „tu” în loc de „eu”
De ce ți-e frică și te ascunzi dacă nu ai nici un Dumnezeu
Considerat ateu sunt judecat mereu
Dar cel mai greu e când mă privesc în oglindă și mă judec eu
Hai spune. cât semeni găsești pe lume
care să-ți semne pe bune
Fără să ai nevoie de un nume. ce se impune
Hai spune câți semeni găsești pe lume
care să-ți semene pe bune
fără să ai nevoie de-un nume. ce se impune
hai spune hai spune
hai spune hai spune
Hai spune hai spune hai spune hai spune..
Sensul versurilor
Piesa explorează căutarea identității într-o lume plină de asemănări superficiale și ipocrizie. Persoana se confruntă cu propriile contradicții și cu judecățile celorlalți, ajungând la o introspecție dureroasă.