– Strofa 1 –
Încă o dimineață, dimineața e jegoasă
Cum te trezești încet, ai tăi nu sunt acasă
Mâncarea e pe masă și ceva mă tot apasă
Cred că e de aseară, că am fost mult prea varză
Lumina asta caldă văd că tot bate la geam
Și liniștea din camere chiar nu mi-o doream
Amețit mă duc să-mi dau cu puțină apă pe față
Ceva nu-i OK, nu mă simt în siguranță
Lipsește tata ce la ora asta mă suna
Lipsește ea ce la ora asta mă alinta
Lipsesc mult prea multe care s-au cam dus
Dar cu cei de lângă mine țin privirea sus
Dau ‘play’ la muzică și cobor scările
O dată cu sunetu’ se schimbă stările
Sună telefonu’, e Gon, tre’ să răspund
‘Ce faci omule?’, ‘Vezi că eu acum ajung’.
– Refren x2 –
Noi iubim cartieru’, străzile
Noi iubim să ne pierdem nopțile
Noi iubim muzica ce a rămas
Noi iubim același beat cu bass.
– Strofa 2 –
Același colț, aceeași țigară, același drum
Cu strada la picioare într-un cartier nebun
Cine te respectă, te respectă aici frate
Fii atent la ce zici sau mai bine zis la toate
Nimic nu e roz, mai tot e contra cost
Multe priviri pe dos și oameni fără rost
Păi dacă mâine aș pleca pe un drum fără sfârșit
Aș putea închide ochii foarte liniștit
Că muzica m-a dorit și m-a chemat spre ea
A zis să nu mai plâng indiferent de ce-ar urma
Să învăț iar să râd cum o făceam cândva
Și că dintr-un nimeni acum sunt cineva
Vântu’ a tot bătut, a-ncercat să ne oprească
Dar ce-i bătut în cuie sigur nu cedează
Nu plecăm din cartier că uneori e ce-a rămas
Și nu suntem singuri ce încă luăm la pas.
– Refren x3 –
Noi iubim cartieru’, străzile
Noi iubim să ne pierdem nopțile
Noi iubim muzica ce a rămas
Noi iubim același beat cu bass
Sensul versurilor
Piesa descrie viața într-un cartier, legăturile de prietenie și importanța muzicii ca refugiu și identitate. Vorbește despre amintiri, greutăți, dar și despre loialitate și speranță.