Unda
G. Stanca
1. Trăim înalt, prea sfântă doamnă
Ne mai respiră aerul de toamnă
Ne mai așteaptă-n colțuri reci rechinii
Ne mai rănesc în umbră, trandafirii.
2. Mai trecem rar sau des pe strada voastră
Vă admirăm vitraliul din fereastră
Mai tropăim din schiuri pe betoane
Mai punem muzici la casetofoane.
Refren:
Mai râdem la desene animate
Mai răsfoim din când în când o carte
Privim programe la televizor
Mai plângem la o crimă
Din amor.
3. Ne culturalizăm întru iubire
Sau mestecăm o frunză în neștire
Până se naște-n noi o poezie
Mai contabilizăm fulgii de nea.
4. Poate găsim preocupări mai serioase
Decât să bolinzim cu frică-n oase
Pândind la verde-galbenul de toamnă
Trăim, trăim înalt, prea sfântă doamnă.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra vieții cotidiene, amestecând momente de bucurie și tristețe. Vorbește despre trăirea intensă a prezentului, dar și despre amintiri și nostalgie, toate sub o umbrelă a spiritualității.