Oamenii ce nu mă știu,
Cred că sunt un om zurliu.
Nu cred că toți mă cred așa,
Pentru că nu asta e persoana mea.
Cred că sunt o fată obișnuită,
Nu una după fix sărită.
Stau la masă și nu vorbesc cu gura plină,
Pentru că nu am în cap doar indisciplină.
Dacă aș putea să schimb asta,
Aș face-o cu marea plăcere a mea.
Ca oamenii să mă știe ce sunt eu cu adevărat,
Nu un om zurliu, ce este indisciplinat.
Oamenii sunt și ei înțelegători,
Căci poate am părul albastru, de nori,
Dar capul nu-mi e gol.
Dacă așa voi rămâne, până mâine, sau poi-mâine, răs-poi-mâine, sau pe veci,
Sper ca oamenii să știe,
Ce sunt eu….
– „Eu vreau compot”!!! :))
Sensul versurilor
Piesa exprimă frustrarea de a fi judecat greșit de ceilalți și dorința de a fi înțeleasă cu adevărat. Vorbește despre acceptarea de sine și speranța că oamenii vor vedea dincolo de aparențe.