Polina Manoilă – Unde Aud Cucul Cântând

Unde-aud cucul cântând
Și mierlița șuierând,
Ploaia-n codru răpăind,
Luna pe cer cercuind,
Norii la vale lăsând,
Și puicuța suspinând,
Puica cu jale plângând
Din ochi negri lăcrimând,
Din ochi negri lăcrimând,
Tot de neicuța-ntrebând.
De când neica m-a lăsat
N-am băut, nici n-am mâncat,
De pe drumuri n-am mai stat,
Vine noaptea și-nserez
N-am cu cine să vorbesc,
Ies afară-n bătătură
Lumea zice că-s nebună,
Nu mă știe că-l iubesc
Și de aia mă jelesc,
Nu mă știe că-l iubesc
Și de aia mă jelesc.
Cine-mi zice, cine-mi spune
Că neicuța poate vine
Aș da tot ce vezi pe mine,
Ca zgura să iasă foc,
Ardă-l-ar focul, noroc,
Au, noroace, de te-aș prinde
Ca pe-un câine te-aș ucide,
La toată lumea faci parte,
Dar mie nicio dreptate,
Orice-ar zice orișicine,
Dar neicuța nu mai vine.

Sensul versurilor

Piesa exprimă durerea unei fete părăsite de iubitul ei. Ea își exprimă suferința prin intermediul imaginilor naturii și își deplânge soarta, acuzând norocul de nedreptate.

Lasă un comentariu