– Pune, măi voinice, șaua
Și caută poteceaua
Pe unde mergeam odată
Te-aștepta mândra la poartă,
Dar acuma pleci la armată,
Măi, voinice, măi,
Și ți-e poarta încuiată,
Măi, voinice, măi.
– Murgule, coamă frumoasă,
Venii iar la tine-acasă,
Cine te-a scos din coșar
Cât am fost eu militar,
Grăunțe cine ți-a dat,
Măi, murgule, măi,
Cât am fost de-acas’ plecat,
Măi, murgule, măi?
Murgule, coamă rotată,
Puseși zăvorul la poartă,
Prea devreme te-ai culcat
Nu știi că m-am liberat,
Dă, murgule, cu piciorul,
Măi, murgule, măi,
Sparge la poartă zăvorul,
Măi, murgule, măi,
Să mergem la mândra mea,
Măi, murgule, măi,
Să se bucure și ea,
Măi, murgule, măi.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul unui tânăr care pleacă la armată și lasă în urmă iubirea și casa. La întoarcere, el își cheamă calul să-l ajute să se reîntâlnească cu iubita.