Pădurice, draga mea,
N-ai văzut pe neicuța
Trecând potecioara ta?
Pentru frunza ta cea deasă,
Pentru umbra răcoroasă
Mi-a plecat neica de-acasă.
Pădurice, pădurea,
Legăna-ți-ai frunza ta
Să-l pot vedea pe neica,
Fă-ți păsările să cânte,
Neicuț-al meu să nu uite
C-am rămas cu doruri multe.
Multă lume te-a rugat
Și pe toți i-ai ajutat
Că de la ea am aflat,
Te rog și eu, draga mea,
Să-mi aduci pe neicuța
Să nu mai fiu singurea.
Sensul versurilor
O femeie își exprimă dorul față de iubitul plecat, rugând pădurea să o ajute să-l aducă înapoi. Ea își amintește de momentele petrecute împreună și speră ca el să nu o uite.