Neicuța din Polovragi
Are oi multe și vaci
Și un câine ciobănesc,
Hăulesc că mi-l iubesc,
Are stâna pe Parâng
Și vreau la el să ajung
Să stăm toată vara-n munte
Cu mândrele oi cornute.
– Te-aștept, mândruțo, pe deal
Unde-i iarba cât un par,
Pune desagii pe spate
Că zăpada e pe luate,
Am nevoie de băciță
Să mulgă oi în strunguță,
Ca să-nchege laptele,
Să-ngrijească oile.
– Ascultă cum hăulesc,
Vreau să vin să îți vorbesc,
Că am și eu oi cornute
Le place iarba pe munte,
Eu vreau să fim împreună
Doi ciobani doar cu o turmă,
Amândoi să stăm pe munte
Să-ți fiu băciță de frunte.
Sensul versurilor
Un cântec popular despre dragostea dintre doi ciobani și viața la stână. O tânără își exprimă dorința de a se alătura iubitului ei la munte și de a deveni partenera lui în îngrijirea oilor.