Măi morare, dumneata,
De ce nu-ți merge moara?
– Mi s-a rupt cureaua mare
Și n-are cin’ s-o repare.
Vino, vino, meșter bun,
C-am rămas cu moara-n drum,
Mi s-a rupt cureaua-n patru
Și mă blesteamă tot satul.
Stau țărani pe saci afară
Să macine până-n seară,
Stau țărani la măcinat
Că moara mi s-a stricat.
Că meșteru-i dus de-acasă
La mândruța lui frumoasă,
La mândruța lui din sat,
Nu știu ce să mă mai fac,
Vino, vino, meșter bun,
C-am rămas cu moara-n drum.
Sensul versurilor
Piesa descrie necazul unui morar a cărui moară s-a stricat, lăsând țăranii fără posibilitatea de a măcina grâu. Disperarea morarului este accentuată de absența meșterului, plecat după mândruța lui.