Jiule, pe malul tău
Aici am crescut și eu
Și-am băut izvorul tău
De mi-e drag neicuț-al meu,
Eu și căprioarele,
Munții și ponoarele
Ce-mi sunt dragi ca soarele.
Cât oi bea apă din tine
Te-oi doini, Jiule, bine,
Zi și noapte te doinesc
Căci cu tine mă-nfrățesc,
Ia-mi inima și citește
Cât de mult ea te iubește
De te cântă și doinește.
Jiule, pe lunca ta
Eu mă văd cu neicuța
Pe câmpul cu floricele
Ție să-ți facem din ele
O cununiță din flori
Culese de noi în zori
Să o porți în sărbători.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dragostea profundă față de râul Jiu și de locurile natale. Este o declarație de afecțiune față de natură și de persoana iubită, împletite într-un omagiu adus locurilor copilăriei.