Dragi îmi sunt lunca și codrul
Și neicuța de la Motru,
Lunca are floricele,
Codrul are păsărele,
Neica dorurile mele
Trăiește cu drag de ele.
Codrule, pe frunza ta
Vreau să-i scriu lui neicuța
Că pe lume cât trăiesc
Numai pe el îl iubesc,
Pe lume cât voi mai fi
Numai cu drag l-oi iubi.
Luncă, tu ești fericită
Că ești mereu înverzită,
Codru-i de păsări cântat
Eu cu sufletu-mpăcat
Că neica nu m-a uitat
Eu i-s dragă, el mi-i drag.
Codrule, pe frunza ta
Vreau să-i spun lui neicuța,
Luncă, pe florile tale
Eu-i trimit dorul cel mare
Că pe lume cât trăiesc
Numai bine îi doresc
Pe lume cât voi mai fi
Numai cu drag l-oi iubi.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dragostea profundă a unei persoane pentru iubitul ei, folosind imagini ale naturii (lunca și codrul) ca metafore ale sentimentelor sale. Ea își dorește să-i transmită iubirea și dorul prin intermediul elementelor naturale.