Numai verde, trei smicele,
Despăgubește-mă, lele,
De paralele mele
C-au fost bune, au fost rele
Și-a muncit neica pe ele,
Vremuri bune, vremuri rele!
Și-am muncit la București
Să-ți dau bani să cheltuiești,
Am muncit și-am alergat
Până jos la Calafat,
Am muncit la primărie
Ca să-ți iau catrință ție.
Am lucrat și-n Cărbunești
Să-ți dau bani să cheltuiești,
Cu sapă și cu mistrie
Să-ți iau ție pălărie,
Am muncit, puică, tot anul
C-așa se câștigă banul,
Cine-i om și vrea să știe
Dragostea nu-i o moșie,
E și dor și bucurie,
E-ntristare și mânie!
Sensul versurilor
Piesa descrie eforturile unui bărbat de a munci din greu pentru a-și întreține partenera, subliniind sacrificiile făcute pentru a-i oferi confort și bucurii. Versurile evidențiază atât aspectele pozitive, cât și cele negative ale muncii și ale relației.