Ce bine-i stă cucului
În mijlocul crângului,
Cucul cântă pe tulpină
Și mierla la rădăcină,
Așa cântau de frumos
De cădea frunza pe jos.
Nu cădea de-ngălbenită,
Ci cădea de-ndrăgostită
După glasul cucului,
Of, mânca-i-aș gura lui,
Cucu-mi cântă pe tufan
Fără să-i dau niciun ban.
A doua zi am venit
Să-mi aud cucul în crâng,
Dar cucul nu mai era,
Numai mierla ce cânta,
El mi-a spus că nu mai vine
C-a plecat în țări străine.
Cucule, ce-mi ești hain
De nu-mi cânți vara din plin,
Mi-o cânți numai jumătate
Și te muți într-altă parte,
De ce nu ești credincios
Că tare mai cânți frumos?
Sensul versurilor
Piesa exprimă admirația pentru cântecul cucului și dezamăgirea dispariției sale. Vorbitorul își exprimă dorul față de prezența și cântecul cucului, care aducea bucurie și frumusețe verii.