Cântă-ne, nea Pană,
Zi-ne din vioară,
Zi un cântecel,
Zi, nea Tudorel,
Când îi zici pe struna ta
Înmărmurește lumea,
Vioara ta fermecată
Ne-a-nveselit viața toată.
Zi, nea Tudorel,
Zi un cântecel
Că ne-ai învățat cu el!.
Noi cu drag venim
Să ne-nveselim,
Ne-așezăm la masă
Să bem o fetească,
Te-ascultăm la Pescăruș
Cum ne cânți tu din arcuș
Cântec vesel de pahar,
Drag maestre lăutar!
Zi, nea Tudorel,
Zi un cântecel
Că ne-ai învățat cu el!.
Chipeș și înalt,
Cu păr ondulat
Și cu ochii mari,
Vestit lăutar,
Ne-ai cântat la viața ta
Doina, sârba și hora,
Ne-ai cântat câte-o romanță
Și ne făceai chef de viață.
Zi, nea Tudorel,
Zi un cântecel
Că ne-ai învățat cu el!.
Timpul a trecut
Și te-a-ncărunțit,
Dar vioara ta
Mereu va cânta,
Avem sufletu-mpăcat
Că în urmă ne-ai lăsat
Copiii tăi și nepoții
Re-aduc anii tinereții,
Îi ascultăm pe copii
De tine ne-or aminti,
Ei ne cântă „Ciocârlia”
Ție să-ți poarte mândria.
Sensul versurilor
Piesa este un omagiu adus unui lăutar talentat, Nea Pană, și moștenirii sale muzicale. Versurile evocă amintiri frumoase legate de muzica sa, de atmosfera de petrecere și de bucuria pe care o aducea oamenilor. Generațiile următoare continuă tradiția, menținând vie amintirea maestrului.