Am să fac cu neica plug,
Neica mână și eu cânt,
Neica strigă hăis și cea,
Eu pun boabe cu mâna,
Mână, neica, boii tăi
Că au obosit ai mei,
Că boii mei sunt bătrâni
Și pământu-i plin de spini,
Strigă, neică, hăis și cea,
Să nu ne-apuce seara.
Cum vine primăvara
Noi începem a ara,
Iubitul ține de coarne
Și dragostea pune boabe,
În plin soare bate vântul
Și pe deal se-aude cucul,
În mine inima crește
Când văd totul că-nverzește,
Strigă, neică, hăis și cea,
Să nu ne-apuce seara.
Dejugă, neică, boii,
Că e timpul a prânzi,
Pe cer soarele-a urcat
Și plăvanii n-au mâncat,
Să le dăm fân pe răzor
Și apă de la izvor,
Iată că pe potecea
Se zărește măicuța
Cu banița cu mâncare
La plugarii care-i are,
Strigă, neică, hăis și cea,
Să nu ne-apuce seara.
Sensul versurilor
Cântecul descrie munca la câmp primăvara, aratul cu plugul tras de boi, realizată cu dragoste și bucurie. Este o celebrare a naturii și a tradițiilor rurale, cu accent pe conexiunea dintre oameni și pământ.