Soarele apune după niște maguri
Și răsare în flăcări din mare.
Odată am ucis o vrabie.
Am tras cu praștia în ea și-am lovit-o.
Pe urmă o zi și o noapte întreagă
Am tot plâns-o și am tot jelit-o.
Pe urmă o zi și o noapte întreagă
Am tot plâns-o și am tot jelit-o.
Nu m-a bătut mama, nu m-a certat.
În mână țineam o bucată de pâine.
Degeaba mi-a spus, degeaba mai plângi,
Ce-ai omorât, omorât rămâne.
Degeaba mi-a spus, degeaba mai plângi,
Ce-ai omorât, omorât rămâne.
Mai târziu am crescut flăcăiandru,
M-am îndrăgostit nebunește de-o fată.
Nu știu de ce, într-o zi a murit
Și-n altă zi a fost îngropată.
Nu știu de ce, într-o zi a murit
Și-n altă zi a fost îngropată.
De mult nu mai trag cu praștia-n vrăbii,
De mult nu mai merg la nici o-ngropare.
Soarele apune
Soarele apune
După niște maguri
După niște maguri
Și răsare în flăcări din mare.
Hei! Hei! Hei!.
Soarele apune
Soarele apune
După niște maguri
După niște maguri
Și răsare în flăcări din mare.
Hei! Hei! Hei!.
Soarele apune
Soarele apune
După niște maguri
După niște maguri
Și răsare în flăcări din mare.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă regretul profund pentru pierderi suferite de-a lungul vieții, începând cu uciderea unei vrăbii în copilărie și continuând cu pierderea unei iubiri. Versurile reflectă asupra inevitabilității morții și asupra impactului durabil al acțiunilor noastre.