Pocaitii – Primăvara Mea

Probleme nerezolvate
Datorii neachitate
Lucruri nerealizate
Cuvinte casate
Vise neîmplinite
Compromisuri tacite
Focuri nestinse
Manii aprinse
Suferințe nealinate
Amintiri destrămate
Minciuni gogonate
Adevăruri frustrante
Goluri neumplute
Nevoi nesatisfăcute
Fapte degradate
Minți neglijate
Dorințe deșarte
Idei eronate
Fețe crispate
Promisiuni uitate
Răni deschise
Scopuri neatins
Gânduri ascunse
Păcate strânse
Conștiințe încărcate cu mii și mii de păcate
Nesăturate
De pofte desfrânate
Ești o lumină care mă separă, care mă ridică tocmai sus p-o scară
E primăvara
E primăvara.

Refren:
Ești primăvara mea
Și soarele vieții
Tu ești fericirea mea
Roua dimineții.

Dimineți cu soare
Care mai de care mai strălucitoare
Flori de iasomie
Flori de iasomie
Oare visez sau chiar asta mi se-ntâmplă mie?
Nu știu
Dar parcă au avut toți într-un loc din copilăria mea
Fericirea mea
Încep să văd cum totul prinde viață și-mi dă o speranță
Încep să văd cum se schimbă a mea viață
Sau oare am avut o viață?
Care viață?
O viață moartă, o viață-ntristată
Sau poate firea noastră
Și lacrimi încep să curgă pe pământ
Ma simt liber
Simt ca zbor p-o adiere de vânt
Nu mai cred in probleme
Nu mai cred in datorii
Nu mai cred in compromisuri, in focuri, manii
Nu, nu atâta timp cât soarele pe cer va răsări
Nu atâta timp cât primăvara afară va fi
Atâta timp cât în Isus voi trăi
Atâta timp cât primăvara afară va fi
E primăvara
E primăvara.

Refren:
Ești primăvara mea
Și soarele vieții
Tu ești fericirea mea
Roua dimineții.

Simți ceva?
Simți cumva?
Simți cum se rupe în două inima ta?
Simți cum se scurge pe obraz lacrima?
Simți cum te rupi de tot de lumea ta?
Simți cum te schimbi, simți cum te lași, simți cum renaști?
Vezi cum cazi ținându-te de pereți falși
Simți întunericul nopții în care până acum ai trăit?
Simți schimbarea care azi te face fericit?
Yo
Simți cum povara se lasă de pe umerii tăi
Și mii de oameni te strigă să vii înapoi la ei, dar nu mai vrei
Ceea ce-ți ofereau ei nu te-a mai tentat
Defapt tu nu mai trăiești în păcat
Ești mai liber decât crezi că ești
Lanțurile ruginite le-ai lăsat în urmă și-acum le zărești
Acum zâmbești, dorești ca să trăiești
Doar pentru Cel care te-a făcut să te trezești
E liniște, e pace, este primăvara
Zâmbetul a-nceput din nou să răsară
Un nou început, o nouă șansă, o nouă viață
Cele vechi s-au dus, acum nu mai e ceață
Drumul e pavat numai cu ghiocei
Gata să-mprăștie din???
S-a-ntâmplat ceea ce trebuia să se-ntâmple demult
Ascult izvoarele sfinte în inima mea murmurând
E primăvara
E primăvara.

Refren:
Ești primăvara mea
Și soarele vieții
Tu ești fericirea mea
Roua dimineții

Sensul versurilor

Piesa descrie o transformare personală profundă, o eliberare de trecut și o renaștere spirituală. Metafora primăverii simbolizează un nou început, aducând speranță, pace și bucurie după o perioadă dificilă.

Lasă un comentariu