Pocaitii – Mama

Mama,
Îmi pare rău că n-am găsit momentul potrivit să spun
„Îmi pare rău că sunt un pic așa închis și nu prea bun”
Crezi c-am uitat prin câte am trecut amândoi??
Crezi c-atunci când îmi aduc aminte nu mă înmoi??
Parcă aud și acum glasul care striga prin casă:
„Cătălin, vino la masă!”
N-ai de unde să mă iei că sunt cu golanii,
Mergem să luăm marfa.. Vezi că ți-am furat banii
Și-ncepi să plângi.. Și parcă mi se rupe inima
Dar n-am ce să fac.. sunt în sevraj mama
Trebuie să trag, că altfel mă dor oasele,
Simt durerea care nu mă lasă să dorm nopțile.
Au trecut patru ani de-atunci și m-am lăsat
Pentru că Dumnezeu m-a ajutat..
Te-ai rugat în fiecare noapte să nu mă pierd,
Doi ani de nopți albe nu mi-au ajuns să cred..
Noaptea te uitai în patul meu și vedeai mereu gol,
Când auzeai strigate afară ieșeai la balcon,
Eu credeam că sunt a nimănui..
Casa mea era casa lutului..
Dar au trecut zilele negre, s-au dus;
Acum nu fac altceva decât să scriu despre Isus..
Nu te uita că mai cad, așa facem toți,
Și cu toți știm, credința nu are roți..
Tot un golan am rămas, asta sunt mama,
Căci Dumnezeu n-a vrut să schimbe blana cu lâna..
Mi-a schimbat inima, restu a lăsat așa,
Locul meu tot în stradă, ținând în mână Biblia..
Și-acum tre’ să cânt rap să m-apropii de ei,
Nu mă judeca mama, confundându-mă cu ei..
Restu fac așa, dar nu mai îmi pasă,
Nu fac nimic, restul comentează..
De ce trebuie să fim așa, mama?
Tu îmi povestești mereu de tinerețea ta,
Eu o am pe-a mea și trebuie să-mi trăiesc viața
La timpul prezent, nu ca pe vremea lui bunica..
Îmi place să cânt hip-hop..
Și cred că lui Dumnezeu îi place ce fac,
Cred că într-o zi vei înțelege ce ți-am spus;
Fii fără grijă, viața mea este-n Isus..