M-am săturat de muzica
Să rup bucăți din mine
Nimănui nu-i pasă ce-am trăit
Sau ce trăiesc, în fine
Nu-i bine să mă mai încred în voi
Scriam versuri despre tine
Și vărsam lacrimi pe foi
M-am săturat
Fericirea să-mi depindă
De atâtea persoane
Ce sufletul vor să-mi desprindă
În oglindă mă privesc
Văd în trecut
Pe interior sunt tot un fraier
Am pierdut tot ce-am avut
Sau n-am avut
A fost tot în mintea mea
Când credeam că mă asculți
De fapt urmăreai ceva
Nu se putea
De fapt jur, nu se mai poate
Fac artă, și scriu pe foi cuvinte blestemate
Dar în zadar
Simt doar mirosul de spital
La mine-n suflet
Îmi auzi fiecare urlet
Mă lovesc cu pumnii în piept
Când simt că vreau să vorbim
Și când plouă în capul meu
De fapt plouă cu venin
Sublim e sentimentul
Pe care îl simt acum
Mă închid în interior
Eu și-un pachet de tutun
Era perfect, un vis concret
Dar din păcate e doar un vis
Visam la tine zi și noapte
Aș face orice compromis
Văd binele din rău
Sau răul din bine
Ing și iang în ochiul drept
În timp ce te privesc pe tine
Îți zic că dorm
De fapt te mint
Eu nu am somn
Noaptea stau și compun versuri
Despre cum ar fi să dorm.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de suferință, dezamăgire și insomnie. Naratorul se simte trădat și captiv în propriile gânduri, folosind scrisul ca o formă de catharsis, dar fără a găsi alinare.