Vibrăm
Pierduți în culori
Ne căutăm adeseori
Ne regăsim ușor în zori.
Visăm
Timizi uneori
Și recreăm același film
Îl recreăm de mii de ori.
Tu ești himeră
Vraja ta mă leagă ne-ncetat
Prea frumos să fie adevărat.
De ce, pentru ce
S-au risipit zorile
Vraja ta mă leagă ne-ncetat
Prea frumos să fie adevărat.
Ploi de stele în nopți cu gheață
Hărți desenate în zile cu ceață
Șoapte fierbinți ce aleargă nebune
Urme de buze desenate-n cărbune.
Linistea se lasă
Zorile ne apasă
Cu tine de mână
Creăm furtună.
Ramâi
Suflul dintai
Vântul ce bate-n părul tău
Urme de cretă pe obrazul meu.
Azi stai
Doar cu-n evantai
Nici haine nu ai, timid tremurai
Doar rujul corai, când mă sărutai.
Tu ești himeră
Vraja ta mă leagă ne-ncetat
Prea frumos să fie adevărat.
De ce, pentru ce
S-au risipit zorile
Vraja ta mă leagă ne-ncetat
Prea frumos să fie adevărat
Sensul versurilor
Piesa descrie o iubire idealizată, aproape ireală, ca o himeră. Sentimentele sunt intense, dar există și o umbră de îndoială și efemeritate, sugerând că această perfecțiune nu poate dura.