Stau închis într-o cameră roz
Înainte nu știu ce-a fost
Dar mă simt foarte prost
Nu are niciun miros
Nu cred că are vreun rost
Acolo mă simt ca un prost.
Lumină nu am văzut
Fereastra e ca un scut
Cred că aș vrea să mă mut.
Și o altă zi e la fel
Am încercat să scap, m-am pus în cap
Am stat doar un minut și-am ezitat
Am obosit și o să mă complac.
Mi-e frică și vreau să uit
E un loc al nimănui
Aici e teama oricui.
Afara plouă de un an
Cineva îmi bate în geam
Vad umbre reci pe tavan.
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentele de izolare, frică și deznădejde ale unei persoane închisă într-o stare mentală negativă, simbolizată de o cameră roz. Protagonistul se simte captiv și incapabil să scape din această situație apăsătoare.