Armâna, armâna dipunea
Aclo înghios tu vali
Shi’armân gioni u’ashtipta
Shi u’astâie în cali, armâna mea.
Armâna, armâna armâna mea
D’iu ini iu’ni ti dutsă
Îmshatî iasti calea ta
Armâna voi sâ’ni dzâts, armâna mea.
Di la cutari gione in
Acasa voi s’mi ducu
T’as iau pâni, sari s’alin
La picurar s’aducu, armâna mea.
Armâna, armâna armâna mea
Dă’ni nâ’bâsheari armâna
S’nu pot sti ascot dit minti io
N’întreagâ sâptâmânâ, armâna mea.
Feata acasâ cându’s dusi
A mumâ’sa i’aspusi
Cum picurarul u’astâlje
Dorlu a ei i’aspusi, armâna mea.
Hi isusită feata mea
Cu hiu di celnic mari
Ah tini cari v’ani ti ia
Cu truplu a tău di hari, armâna mea.
Io mană cilniclu nu-l voi
Pi bana mea, pi niată
Voi picurlalul di la oi
Cu percea chiptinatâ, armâna mea
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul și nostalgia față de o persoană dragă, într-un context tradițional aromân. Versurile evocă peisaje și obiceiuri specifice, subliniind legătura profundă cu identitatea culturală și emoțională.