Pietonu – Observație

Pietonu, quicky boy
Tre’ să doară asta
Vezi tu, nimic nu mai e tocmai roz
Pe parcursul traseului
Nu-s toate tocmai trase în nuanțele curcubeului
Și la sfârșitul eseului
Îmi dau seama că și dacă aș scrie cărți
Lumea ar da importanță doar careului
Mă uit la stele sau la pereți în locul tv-ului
Și trec mereu cu credința în Dumnezeu prin fața ateului
Adorm cu gândul că n-o să mai reușesc să adorm
Și când adorm visez sistemul ca un monstru enorm
Sunt om
Și parcă mi-e scârbă să văd aceleași lucruri în fiecare zi
Aceleași lucruri
Și parcă mă bucur prea rar la chestii minore
Merg pe stradă, câteodată mă opresc, analizez bestii și ore
Trec fără să le simt ca particule de praf, poc
E următoarea zi, dimineața-s cu fața la cearșaf
În ceafă respirația sistemului mă presează
Că tre să muncesc să-mi țin speranța asta falsă trează
Observ cum se pierde încet culoarea verde-n fum toxic
Nu pot să stau pur și simplu-n loc, zic
Da-mi Doamne putere la mișcări libere prin pereți
Să pot să scap de câte ori am nevoie
Să trec de șerpi veninoși și vipere
C-am țintele puse pe suflete ce nu miros a crizanteme
Îmi tot bagă pretexte și-mi pun criza-n teme
De parcă doar ei au probleme
Și ție îți aud scrâncetu
C-ai vrea și cu p***a în cur și cu sufletu-n rai
Trăiesc minute ce-mi par ore
Între leneși ce au vise la paradis
Și uși deschise fără parole-n
Față-mi tot apar gunoaie, nu știu câte mai încap
În lume și am vise să scap când mi se stă-n cap
Și unii se dau spintecători, alții spartani, alții
vindecători sau îngeri albi cu pată pe satan
Eu-s concentrat pe ce să văd minciuni, credința
fals observ și tot și din tot vreau adevăru să-l conserv
Și tre să tot scriu să-mi pun sufletu pe foi
Cel mai păcătos călugăr arunc sunetu spre voi
Viața-i o grădină, o descriu prin poezie
Tai pâinea-n mii de bucăți când fiecare vrea felie