Nu fi țigan, știu că ai la tine bani,
Apar cu băieții să te tai că noi suntem golani
Și când te salt de portofel mă ții minte că-s de cartier
Că aicea nimeni nu face legea doar băieții de șantier
Dau cu fier, io-s câine și tu ești jder
Îți zice mă-ta „stai copile, te caci pe tine cât zbieri”
Îți fac scandal în goana după material,
Șoarecii ăștia se sperie când îi fac de cașcaval
Zic că sunt nebu’: „poc poc” ești târfă proastă
Cum vrei țâțe cu p***ă pe gură in timp ce te lovesc la coaste
Ai mei călăi, se pișă pe papucii tăi,
Nu te trage pe cur pentru că-ți iei
Că știi că noi suntem răi,
Văd târfele, cum trag la mine ca la stup
Fac bani pentru ele pâna mă bagă ăștia la zdup,
Treci încoa’ fetițo, lasă-te pe covor
Te omor la San Andreas, am spirit de jucator,
Așa că ține-te bine de mine că am și droguri și bani și rime
Și dacă mă lași vreodată, am altele, mă piș pe tine!
În muzică bengos, dau cu tine pe jos,
Dacă nu crezi că am în mine sânge de baiețaș nervos,
Asa ca mișcă-te pe ritm, haide dă din fund
Că-ntotdeauna nu’ma fraieri și lachei se dau la fund
Sunt de cartier, haide, vino să te plimb
Că eu direct din sifonier am ieșit să mă schimb
Sunt născut in ’94, banii la baiatu’
Io și baietii mei le avem cu numaratu’
Vreau mălai, cât mai mult mălai
Știu ca o sa zici că n-ai, dă buzunaru’ să ți-l tai!
Nici nu ies in oraș făr’ o sută de parai,
Te ciordesc și în tren și-n mașină si-n tramvai
Mă simt șmecher, în mână cu pistolu’
Dai un ban da’ stai in faţă, cu pumnu si picioru’
Că am băieți unu’ și unu’, adică numa’ doi
Și-o să ne căcăm pe voi chiar de la etaju’ doi
Așa ca pleacă, du-te, hai mărește pasu’
Că niște gabori o să te încercuiască cu compasu’
Nu fi ceacanău’ în oraşu’ tău,
Că vin baieții mei și te iau pe ciupalău’
Îți fac rău, ‘cie, cartieru’i poezie,
Rimele mele vin o mie, te umplu’ de maladie
Îți dau branza cepă, p***-n p***ă repă’
Și o să dau ca nebunu’ p***-n p***a pana crep
Lasă-te de hip-hop ești un ‘lake plaușat
Te ameninț cu trancanu’ după care te-am linșat
Ești pișat, hai mai marș dă-te-n c***,
După ce ți-am aplicat pumnu’ direct în ficat
Așa că du-te, du-te, fiindcă ești afon
Dacă nu te strâng cu ușa mowgli pe casetofon!!
Sensul versurilor
Piesa descrie o realitate dură a vieții de cartier, plină de violență și obsesie pentru bani. Artistul se prezintă ca un personaj periculos, gata să recurgă la orice pentru a obține ce vrea.