Aripile mele cad
Rămân cu tine pe pământ
Chiar dacă tot simt
Căldura sufocantă de iad
Tu ai coarnele tale de taur
Trezește-te
Nu vreau să dau doi bani
Pe sclipirea suflată în aur
Nu mai vreau să aud
Plângere, îți vine greu să crezi
Dar în trenul fericirii tale nu circulă nici sângele
Trebuia să fiu mai beat, mai mort
Mai spart, descheiat la cămașa Armani
Ca să mă vezi adevărat îți pot dărui
Secretele pe care le dețin
Dar mai bine te las să afli singur
Ce piatră mișcă peretele
Nu vreau să mă trezesc
Îmi place să fiu dus
Cu p***a pe un râu
Pe care-s un gigant minuscul
Și nu-s cool, sunt doar rece
Și-mi caut pulsul
Nu urmez destinul, că și el la rândul
Lui urmează cursul
Îți mulțumesc că mă agiți
Și urlu și dau ca tâmpitul
Sătul să te văd cu tehnologia ta de vârf
Cuțitul, nu știu dacă te ajută
Dar îți dau milionul meu marcat
Am clacat, am cumpărat timpul cu Domestos
Că șterge orice c***t
Tre’ să fiu fraier ca să crezi că-s interesant
Uite că-s în aer, în aerul tău
Ca jetul de paralizant
Am o poftă de carte
Dar cartea-i departe
Trăiește-o deschis
Cu speranțe deșarte
E vânt sau moarte
Pământ sau Marte
Căldură ciudată
Rădată deodată
De simpla singurătate
Și-mi caut amici
Foc de artificii
Altă artă, vicii
Sacrificii
Loc să joc în curtea școlii
Cu mireasma
Florii, molii
Am fost amfibian
Și ce c***t acum îmi țipă porii?
Am fost amfibian și acum îmi țipă porii
Și las să-mi cânte mierla acapella
Extraterestru pe Terra
Ploaie de non-sensuri, îmi caut umbrela
Vrei un acoperiș mai bun, te las cu castelul
Pe mine mă scoate sunetul din impas, în pas cu
Șantierul în care îmi construiesc visul
Se clatină mintea analfabetă
Strălucești, dar nu știi unde să pui cratima
Trăiesc închis în libertatea falsă, am învățat în timp
Să nu iubesc nici cu prezervativ, nici cu patimă
Trăiesc cu rândul scris și gândul că-s tot bolnav, am făcut
Ceva clase în plus cu prietenii mei zugravi
Sunt un copil cuminte îmbrăcat cică-n paraba
Pixul e parte din mine și foaia e armă albă
Și-ți tot pun în față chestii
Le tot explic, mă auzi?
Aleargăm după bani ca să nu mai alergăm după autobuz
Jocul meu, vreau să cred
Că e demențial, te bagi? O să ies acum de multe ori, e esențial să taci!
Sensul versurilor
Piesa exprimă o luptă interioară cu deziluziile și singurătatea. Artistul se simte deconectat de realitate și caută un sens într-o lume haotică, folosind metafore puternice pentru a descrie stările sale.