Strofa 1:
Sărăcia îngroapă a noastră, a voastră soartă
Prinsă strâns într-un sac de gunoi am intrat în groapă
Ai grijă unde dai că poate în altă parte crapă
Încearcă să-i ghinești pe cei ce din asta se îndoapă.
Mă seacă gânduri lugubre ce-mi trec prin țeastă
Această lume vastă n-o s-o părăsesc cu lancea înfiptă-n coastă
Totodată înoată speranța mea deșartă
Îmbibată în mizerie curată – iartă-mă, tată.
Treptat setat pe bani, bă
Ofensat, stresat de fel că poate mâine tre’ s-o întind de acasă
E groasă, când lăuntricul meu prinde viață
Urmează doar sugestia morții ce se conturează.
Învață din greșeli sau din greșelile altora
Bag mâna în foc că nici mult nu va dura, păzește-ți dantura
Leagă-ți ancora de gât și sari în mare
„De ce, c****?” Dacă nu ești în stare să te ții tare.
Refren:
Oameni care se omoară pentru mâncare
Și asta nu-i nimic, îți zic să te ții tare
Oameni sănătoși mor în spitale
Și asta nu-i nimic, îți zic să te ții tare.
Frați care se omoară de la legale
Și asta nu-i nimic, îți zic să te ții tare
Eu-s ăla care râde la tine la înmormântare
Ideea de bază e să te ții tare.
Strofa 2:
M-a lovit dimineața pe la șase
Nu puteam să dorm, mi-am învârtit unu și a șase
Lua în vizor faptul că-i trist că-mi trebuie bani sa adorm
Pe lângă spliff mai și torn.
Și nu-s om totuși parcă
Încă mă simt ca șarpele care a urcat blat în arcă
Mândria-i boală gravă, dacă ești mai mare
Crezi că ai aripi la c****, da’ stai geană când ieși pe stradă.
Lumea cred că-i retardată
Parcă nu ar știi că după acțiuni și repercusiuni se arată
Și mulți și-o ard prost pentru câțiva lei
Și atitudinea lor când pun mâna pe ei.
Se cred zmei, semizei, zei
Asta până când pun băieții buni mâna pe ei
După-s mielușei, s***, ce schimbare
Și asta nu-i nimic, îți zic să te ții tare.
Refren:
Oameni care se omoară pentru mâncare
Și asta nu-i nimic, îți zic să te ții tare
Oameni sănătoși mor în spitale
Și asta nu-i nimic, îți zic să te ții tare.
Frați care se omoară de la legale
Și asta nu-i nimic, îți zic să te ții tare
Eu-s ăla care râde la tine la înmormântare
Ideea de bază e să te ții tare.
Strofa 3:
Nu-i evoluție, e regres
Rupeți cârca toată viața și-o să te îmbolnăvești de deces
În exces de muncă chelești, bine-înțeles
Ce-ți dorești nu o să se întâmple până părăsești
Acest pământ veșted, de se ivește
Firește, șansa prin care ai putea crește
Lovește în oricine dorește s-o ia
Orbește ca soarele lui Ra pe cel ce nu-i loial
Eu nu-s credincios, însă dacă
Voi fi iertat pentru păcatele, o spun: „iartă, tată”
Iartă tot ce vezi și iartă tot ce auzi
Că lumea vede doar ce crezi, nu și ce distrugi.
Sunt substraturi de care fugi și te amuzi
Ne-nfunzi în războaie, te ascunzi, sunt confuz!
Văd atâți copii flămânzi, văd atâți copii desculți
Sunt mulți, la rugăciunile lor nu asculți?
Sensul versurilor
Piesa descrie o lume cruntă, marcată de sărăcie, moarte și inegalitate. Vorbește despre lupta pentru supraviețuire, despre pierderea speranței și despre un sistem care pare să-i dezavantajeze pe cei vulnerabili.