(Încercați..
Eliberați, vertebrați
Știi că nimeni nu-ți arată..
Succes).
Phunk B:
Avem drumuri diferite – autostrada, aceeași
Ce las în urmă mi-ar face pielea de găină, ceea
Ce-mi dă ideea de a făuri cheia ce va
Deschide ușa care-a fost mereu în fața ta.
Intră, ridică fruntea fără frică, fiindcă,
Tot ce vei auzi te implică, strică
În gura mare, strigă, cât poți de tare, strigă
Strigă: nimeni nu mă doboară, nu mă strică!.
Sunt fresh, nu vorbi cu mine, nu discut
Nu mi-e frică de moarte, pentru c-am renăscut
Mă simt aproape de toate numa’ pășind desculț
Pe Pământul ale cărui vietăți nu prea le cruț..
Uiți s-asculți și uiți s-ajuți
Uiți să uiți ce-i rău și îți faci sânge rău
Și nu-ți convine mai nimic ție,
Da’ din nimic iese nimic.
Refren (Bean MC)
Încercați
În primul rând de timp,
Câteodată supărați
Nu sunt robot, mai simt
Ne simțim eliberați
Putem sărbători, fiindcă suntem vertebrați
Și totu’ merge bine. } x2.
Phunk B:
Marea vorbește, și vorbește-adânc
Drept urmare-a devenit drum, oare, pentru-omu’ de rând?
M-arăți cu degetu’ când, mă vezi privind, contemplând
Da’ tu nu știi ce e cu tine, de când?.
Și-arunci ochii-n ograda altuia..
Iar dacă-i mai belea te iei aiurea și bea..
Mai știi că te-altoia maică-ta când călcai strâmb?
A făcut-o ca acuma să treci de dâmb!.
Fără să te-ntrebi „când?”, „ce?” și „unde?”
Apar pe cer nori stropiți să ude,
Sufletul să-l spele când pătrunde,
Sunetul când umple timpane din încăperi multe.
Mi-am pus întrebări multe,
Răspunsul n-a venit în cuvinte, mai degrabă-ntâmplări multe
Mi-au spus multe despre noi
Și noi cred că suntem noroi și nori.
Bean MC:
Știu bucata-n grabă, fiindcă-i la Romexpo
Am probă de sunet și mă-ntâlnesc și cu Fănescu
Avem o brigadă, suntem patru-cinci trupe
Fete vin la poze cu buze ca să ne pupe.
Și de-aia îmi vine să sărbătoresc,
Mă uit la cum am crescut, (mă uit la) ce creez
Sper să fiu umil, și sper să fiu modest
Fiindcă țin să fie luat în seamă ce manifest, eyo.
Cine-i paparuda care-aduce-acuma ploaia
Putere de la mama natură, adică Gaia
Cine este trupa care mișcă munți?
Subcarpați, totul e făcut cu sudoarea frunții.
Încercați
În primul rând de timp,
Câteodată supărați
Nu sunt robot, mai simt
Ne simțim eliberați
Putem sărbători, fiindcă suntem vertebrați
Și totu’ merge bine..
Refren
Încercați
În primul rând de timp,
Câteodată supărați
Nu sunt robot, mai simt
Ne simțim eliberați
Putem sărbători, fiindcă suntem vertebrați
Și totu’ merge bine.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre evoluția personală și colectivă, despre legătura dintre om și natură, și despre importanța de a învăța din experiențe. Metafora noroiului și a norilor sugerează dualitatea condiției umane, între greutățile vieții și aspirația spre înălțimi.