Text: Şerban Foarţă / Andrei Ujică.
Lasă, lasă, lasă,
Las-o focului de casă,
Las-o singură acasă,
Ca să..
Lasă asta, lasă aia,
Lasă cloara, lasă oaia,
Las-o şi pe măgăoaia,
Ca să..
Lasă-l suflete, pe Manix,
Pe Otilia şi pe Felix..
Vino să-l asculţi pe Phoenix,
Ca să..
Lasă fracu, lasă roba
Primeneşte-ţi garderoba
Lasă să se-audă toba,
Ca să..
Lasă zaru’, lasă tabla
Tra-la-la-la lasă rabla
Să înceapă cantefabula!
Ca să..
Să auzi ce zice vioara,
Cum se tânguie mioara,
Inima şi inimioara!
Ooof, of..
Că pre zimbri şi pe vulturi,
E un colb dintru-nceputuri
Şi-atâta praf de fluturi
Mov, mov.
Şi o pasăre măiastră
Ce-ar voi să-l agrăiască
Într-o limbă păsărească,
Pre om!
Sensul versurilor
Piesa este un îndemn la renunțarea la lucruri materiale și convenții sociale, pentru a face loc unei experiențe artistice și spirituale. Versurile sugerează o transformare personală și o deschidere către nou.