În inima pădurii,
În lumina ochilor de fiară
Se rotesc,
Flintele troznesc.
De unde de niciunde,
Din lucirea lunii se iscară
Vajnici frați
Și nemaiaflați.
Vin cântece uitate,
Pe deasupra zboară necurate
Duhurii mii,
Bine să te ții!
Din fire și războaie
Și din nouri lacrimi puhoaie,
vârcolaci,
Mii și mii de draci.
Pornește ora hora,
Iată a venit sorocul.
Învârte ora hora,
Nenorocul și norocul.
Cu umerii de piatră,
Cu jungherele ascunse-n vatră,
Beau la vin
Și grăiesc puțin.
Pe piepturile goale,
Înnegrite sfinte animale
Ce-au apus,
Peșteri le-au ascuns.
De-o vecie, frații codrului
Sunt bărbații-ntunecatului.
Sunt o mie și-alte zece mii,
Duhuri de urgie, nu le poți izgoni.
Pornește ora hora,
Iată a venit sorocul.
Învârte ora hora,
Uite-așa se joacă hora. Ora!
Sensul versurilor
Piesa descrie o horă ritualică într-un cadru folcloric întunecat, populat de creaturi mitice și energii ancestrale. Este un moment de răscruce, unde destinul este pus în mișcare, iar forțele binelui și răului se întâlnesc.