Cât am crezut în prietenie,
S-au tot ținut de mine-o mie,
Anii au trecut,
Voinicii mei au dispărut,
Spre răsărit sau spre apus,
I-auzi cântând, dar vezi că nu-s.
Vin zorile la foc mocnit,
Le blestem fiindcă m-au trezit,
Tristă sub un pom,
Motocicleta parcă-i om.
Farul îndreptat în zare
Așteaptă să mă sui călare.
Ce mai contează că am cearcăne la ochi,
O mică floare mă ferește de deochi,
Se zguduie pământul,
Nu stau să-mi vină rândul
Sunt mai ușor ca vântul,
Când accelerez,
Căci sunt liber, liber.
Ce mai contează cei de-acasă,
De mine oricum nu le pasă.
O, Doamne, cât noroi,
Stă lupul bodyguard la oi.
Vai de pielea de pe voi!
Pornesc far’ să privesc ‘napoi.
Ce mai contează că am cearcăne la ochi,
O mică floare mă ferește de deochi,
Se zguduie pământul,
Mai iute sunt ca gândul
Sunt mai ușor ca vântul,
Când accelerez,
Căci sunt liber, liber.
Mai sunt pe lume țări o mie,
Nici una nu-i să-mi placă mie,
În răsărit sau în apus,
Unde păcatele m-au dus,
Drumetului îi șade bine
La drum, o știe oricine.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentul de libertate și deziluzie al unui individ care se simte singur și neînțeles. El alege să plece la drum cu motocicleta, căutând un loc unde să se simtă acasă, dar realizând că nicăieri nu-i este pe plac.