O perdea în carouri cu acorduri inegale,
O perdea în carouri gândurile-mi sunt.
O perdea în carouri pe ferestre veșnic închise,
Ferestrele gândurilor mele și atât.
Un ceas de perete se chinuie să mai bată,
Un ceas de perete ce ține ora exact.
Ar putea salva ceasul inimii mele,
Dar inima mea nu mai ține seama de tact.
Știu, nu-mi mai spune, ușa este deschisă.
Închide-o pe dinafară dacă vrei.
Sufletul meu nu are montată alarmă,
La noapte când dormi poți să vii să îl iei.
Și nu mai vorbi despre noi, despre mâine,
Nu încerca să râzi răspicat.
Apele firii îmi sunt demult secate,
Și cu lacrimi secate să zâmbesc am uitat.
Privește totuși spre ușa deschisă.
Sub praf lângă masă-i un suflet, demult.
Ușa încearcă să o-nchizi pe dinafară,
Sufletul să-l dai celei ce l-a pierdut.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de regret și resemnare după o despărțire. Naratorul se simte golit emoțional și oferă o imagine a unui suflet pierdut, gata să fie luat de cel care l-a pierdut inițial.