1 La mândruța în obor
Bate murgu’ din picior
Că s-a făcut dimineața
Și eu stau cu mândra-n brața
Murgul paște și nechează
Mândra plânge și oftează.
2 Ridică mândră perdeaua
Ca să văd unde am pus șaua
Mantaua și cu tunica
Că mă prinde ziulica
Nu ofta din inimioara
Că mă-ntorc diseară iară.
3 Hai murgule paște iarba
Dar să te întorci de grabă
Că nu-i boală așa grea
Ca dorul și dragostea
De boală zaci și te scoli
De dragoste poți să mori
Sensul versurilor
Cântecul descrie o dimineață petrecută cu persoana iubită, urmată de o despărțire iminentă. Exprimă regretul despărțirii și intensitatea sentimentelor de dor și dragoste, comparându-le cu boala.