Noapte lungă, noapte fără sfârșit,
Insomnia intră prin gaura cheii de la ușă,
Intră prin coșul casei lins de lună,
Intră prin butonul veiozei,
Intră prin țesătura draperiei,
Vulturul evadat din dulap
Bea ultima ta picătură de apă,
Un cal nechează întruna sub fereastră,
În pod șobolanii bat darabana,
Te-au trădat amanta, poemele, pictorii flămânzi,
Te-a trădat până și aroma portocalei,
Nimeni nu îți întinde colac de salvare
În această noapte, în această fiesta onirică,
lungă, nesfârșită insomnie,
Și deodată bătaia clopotului de dimineață
zguduie geamurile, patul, pereții,
ce se prăbușesc peste tine
și adormi sub molozul orelor.
Sensul versurilor
Piesa descrie starea de neliniște și zbucium interior resimțită în timpul insomniei. Personajul se simte trădat și singur, copleșit de gânduri și senzații stranii, până când zorii aduc un somn tulburat.