Câte fete ardelene,
Câte fete ardelene,
Toate-s negre la sprâncene.
Numai una-n satul meu
E așa cum o vreau eu, măi.
Are mersul legănat,
Legănat și alintat
Gâtu-i cu mărgelele,
E cerul cu stelele, măi.
Așa-s ochii mândrei mele,
Cum e luna între stele
Așa-i mândra de frumoasă
Cum e luna luminoasă.
Ochi frumoși ca două stele,
Buze dulci și subțirele
Ochi albaștri de cicoare
Buze dulci și roșioare
Sensul versurilor
Cântecul descrie admirația pentru o fată specială dintr-un sat, evidențiind frumusețea ei unică și calitățile care o fac deosebită. Versurile compară ochii fetei cu stelele și luna, subliniind farmecul și luminozitatea ei.