Nu piere sufletul, firește,
Dar nici nu trece-n altă lume.
Aici, printre noi, rămâne,
Pe humă stă și pribegeste.
În alte vremi, mi-aduc aminte,
În Roma fost-am Cassius,
Și Wilhelm Tell la elvețieni,
Și-n Franța, Camille Desmoulins.
Poate și-aici voi fi ceva.
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea reîncarnării și a persistenței sufletului. Vorbitorul reflectă asupra posibilelor sale vieți anterioare și asupra potențialului său viitor.