Moare toamna în petale de cicori,
Mor pe-ncetul și cicorile-n vâlcea,
Fâlfâie-n răstimpuri sumbrul crep de ciori
Peste câmpul gol și peste viața mea.
Vine vijelia răbufnind din zări,
Răscolește totul ce-ntâlnește-n drum,
Sugrumată moare floarea pe cărări,
În viespar de schije, pulbere și fum.
De vrei să dai sprijin trupului învins,
Suflete, îți cată adăpost în cer:
N-a rămas pe-ntinsul văilor cuprins
Decât Dumnezeu din cer, brancardier.
Sensul versurilor
Piesa descrie un peisaj autumnal dezolant, plin de moarte și distrugere. În mijlocul acestei pustiiri, singura speranță și sprijin rămâne credința în Dumnezeu.