Vai! N-am nădejdi, puternic nu-s.
Mi-e sufletul supus furtunii.
N-am cumpătul, ce-i mai presus
De-avere, al înțelepciunii
Ce cugetă la rostul lumii.
N-am faimă, dragoste, putere
Și nici odihnă cum au unii
Ce viața o numesc plăcere.
Nu mi-a fost dat să sorb din limpedea ei miere.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente profunde de deznădejde și lipsă. Naratorul se simte lipsit de speranță, putere, faimă, dragoste și chiar de odihna pe care alții o găsesc în plăcerile vieții.