Pavel Stratan – Dăruiește

Din ce în ce rămân oameni mai puțini care-ar putea
Să se bucure cu-adevărat de bucuria altora,
Dar dacă o iei altfel îți pare că mereu,
Să descoperi lucruri bune e ușor, dar să le faci e greu,
Întinzi o mână spre o altă mână punând ceva,
Sigur te asiguri dacă se uită cineva ori ba,
Spunându-ți numele mândru-ngând spre-Acel de sus,
În timp ce îți dorești cu mult mai mult decât ai pus!
Dăruiește – spun oamenii bătrâni,
Ce au mai mult de zeci de ani decât degete la mâini,
Și ei au primit un dar – aripi, cu care
Din păcate așa și nimeni nu i-a-nvățat să zboare,
Alergi o viață pentru a face o casă doar a ta,
Ca până la urmă nici să mai apuci să stai în ea,
Privim la toate ca la un vis, pur, omenesc,
La care noi visam, iar la alții se-mplinesc!
Refren :
Poate câteodată ar trebui să nu ne mai grăbim,
Poate câteodată ar trebui la timp să ne oprim,
Poate câteodată ar trebui să credem în minuni,
Poate câteodată ar trebui să fim puțin mai buni!
Iubește-ți aproapele – am învățat demult,
Bate și ți se va deschide – ne sună cunoscut,
Ne ignorăm neamul, nu ne respectăm frații,
Noi pe noi nu ne-nțelegem, dar vrem să ne-nțeleagă alții!
Parcă și luna are mai multe luni decât sâmbete,
Și soarele parcă nu mai are aceleași zâmbete,
Ori poate ș-un bine dacă-l faci trebuie făcut bine,
Din suflet, fără motiv și să nu te vadă nimeni!
E plină lumea de nume dar nu și de oameni,
Vezi, deja nu mai crește ce sameni,
Ai vrea să faci și tu parte din gemeni
Dar practic nu găsești cu cine-ai vrea să semeni,
Trăind „în lume” prin ceea ce din jur primim,
Dar vom trăi veșnic, doar prin ceea ce dăruim.
Și-ar trebui să ne grăbim, căci viața-i cu împrumut,
Cu cât mai mult puțin rămâne, cu-atât puțin e tot mai mult!
Refren :
Poate câteodată ar trebui să nu ne mai grăbim,
Poate câteodată ar trebui la timp să ne oprim,
Poate câteodată ar trebui să credem în minuni,
Poate câteodată ar trebui să fim puțin mai buni!
Poate câteodată ar trebui..